GENTILÉȚE s. f. Purtare, atitudine, faptă gentilă; vorbe amabile, pline de curtenie; amabilitate. – Din it. gentilezza.
GENTILÉȚE f. 1) Caracter gentil. 2) Atitudine gentilă. /fr. gentilesse, it. gentilezza
GENTILÉȚE s.f. Amabilitate, curtenie. [Cf. it. gentilezza, fr. gentillesse].
GENTILÉȚE s. f. atitudine, comportare de om gentil; amabilitate. ( it. gentilezza)
GENTILÉȚE s. v. curtoazie.
Gentilețe ≠ bruschețe, grosolănie, impolitețe
gentiléțe s. f., art. gentiléțea, g.-d. art. gentiléței