GĂVOZDÍT, -Ă, găvozdiți, -te, adj. (Reg.) Ghemuit, înghesuit; ascuns. – V. găvozdi.GĂVOZDÍ, găvozdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înghesui, a (se) îngrămădi. ♦ Refl. A se ascunde, ghemuindu-se. – Din sl. gvozditi „a bate cu cuie”.A GĂVOZDÍ ~ésc tranz. reg. A face să se găvozdească. /sl. gvozditiA SE GĂVOZDÍ mă ~ésc intranz. reg. 1) A se aduna (în număr mare) într-un spațiu restrâns, împingându-se în dezordine; a se înghesui; a se îmbulzi; a se buluci. 2) A se ascunde pitindu-se. /sl. gvozditi
GĂVOZDÍ vb. v. burduși, ghemui, îndesa, în-ghesui, îngrămădi, pironi, ticsi, țintui.găvozdí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găvozdésc, imperf. 3 sg. găvozdeá; conj. prez. 3 sg. și pl. găvozdeáscă