GÂRBIȚĂ, gârbițe, s. f. 1. (Pop.; la animale) Greabăn, grumaz; (la oameni) ceafă. ◊ Expr. A m**a (cuiva) gârbița = a înfrânge, a obliga să se supună. 2. Plantă erbacee cu tulpina acoperită cu solzi și cu flori mari, violete (Limodorum abortivum). – Din bg. gărbica, scr. grbica.
GÂRBIȚĂ s. (BOT.; Limodorum abortivum) (reg.) salbă.
GÂRBIȚĂ s. v. ceafă, greabăn, grumaz.
gârbiță s. f., g.-d. art. gârbiței; pl. gârbițe