GÂNDÍT, -Ă, gândiți, -te, adj. Care a fost (bine) pătruns cu mintea; (bine) socotit, chibzuit. – V. gândi.GÂNDÍT n. v. A GÂNDI și A SE GÂNDI. ◊ Pe ~e cu multă chibzuială. A-i da cuiva de ~ a-l face pe cineva să mediteze. /v. a (se) gândiGÂNDÍT1 s. n. (Rar) Faptul de a gândi. ◊ Expr. Pe gândite = după o îndelungată cugetare. [Formă gramaticală: (În expr.) gândite].GÂNDIT2, -Ă, gândiți, -te, adj. Pătruns cu mintea; chibzuit. – V. gândi.GÂNDÍT adj. 1. v. chibzuit. 2. v. judicios.Gândit ≠ nechibzuitgândít s. n. (pl. gândíte în loc. pe ~)GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că…); a crede, a socoti (că…). 4.
Tranz. și refl. A lua în considerare (că…), a-și da seama (că…). 5. Refl. A intenționa (să…). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând.A GÂNDÍ ~ésc 1. intranz. 1) A crea idei despre obiectele și fenomenele din realitatea înconjurătoare. 2) A-și aplica reflecția; a reflecta; a medita. 3) A fi cu gândul; a fi cuprins de îngrijorare; a păsa; a se îngrijora. 2. tranz. 1) A găsi de cuviință; a crede; a socoti; a considera. 2) A proiecta în gând; a avea în intenție; a intenționa; a dori. /Din gândA SE GÂNDÍ mă ~ésc intranz. 1) A fi conștient (de ceva); a-și da seama. 2) A-și aduce aminte, evocând în memorie sau în imaginație. ~ la anii de școală. /Din gândGÂNDÍ vb. 1. v. chibzui. 2. a chibzui, a judeca, a socoti, (înv. și reg.) a sămălui, (fig.) a cântări, a cumpăni, a drămui. (Să ~ cum e mai bine.) 3. v. considera. 4. v. concepe. 5. v. inventa. 6. v. bănui.gândí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 sg. și pl. gândeáscă