FURTIȘÁG, furtișaguri, s. n. Furt (de mici proporții); ciupeală. – Furt + suf. -ișag (după magh. tolvajság).
FURTIȘÁG s. (fam.) găinărie.
furtișág s. n., pl. furtișáguri
FURTIȘÁG ~uri n. înv. Furt de lucruri mărunte. /furt + suf. ~ișag