FRECÚȘ, frecușuri, s. n. Frecare. ◊ Expr. (Fam.) A trage cuiva un frecuș = a mustra sau a bate pe cineva. ♦ Fig. (La pl.) Divergențe, neînțelegeri (surde); frecături. – Freca
+ suf. -uș.frecúș s. n., pl. frecușúriFRECÚȘ ~uri n. 1) v. A FRECA. 2) depr. Critică aspră. 3) la pl. Neînțelegeri în sânul unui grup de persoane. /a freca + suf. ~uș