FRÂULÉȚ, frâulețe, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui frâu. [Pr.: frâ-u-
] – Frâu + suf. -uleț.frâuléț s. n. (sil. frâu-), pl. frâuléțeFRÂULÉȚ, frâulețe, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui frâu. [Pr.: frâ-u-
] – Frâu + suf. -uleț.frâuléț s. n. (sil. frâu-), pl. frâuléțeThis website uses cookies.