FORNĂIÁLĂ, fornăieli, s. f. (Rar) Fornăit¹. [Pr.: -nă-ia-] – Fornăi + suf. -eală.
FORNĂIÁLĂ s. 1. v. sforăit. 2. fonfăială. (~ unui om.)
fornăiálă s. f., g.-d. art. fornăiélii; pl. fornăiéli