FORFETÁRE s. f. 1. impozit, taxă forfetară. 2. modalitate de finanțare a comerțului exterior care folosește combinat mai multe tehnici bancare bazate pe operații de scontare. ( forfeta)
forfetáre s. f., g.-d. art. forfetării
FORFETÁR, -Ă, forfetari, -e, adj. (Despre tarife, taxe, impozite etc.) Care este dinainte stabilit la o sumă globală și invariabilă. – Din fr. forfaitaire.
FORFETÁR ~ă (~i, ~e) livr. rar (despre taxe, impozite, plăți) Care este fixat la o sumă globală și fixă. /fr. forfaitaire
FORFETÁ vb. I. tr. A declara forfet; a se sustrage. [Cf. fr. forfaire].
FORFETÁR, -Ă adj. (Despre tarife, taxe etc.) Fixat dinainte la o sumă globală și uniformă; în paușal. [ fr. forfaitaire].
FORFETÁ vb. tr. a declara forfait; a se sustrage. (după fr. forfaire)
FORFETÁR, -Ă adj. (despre tarife, taxe, impozite etc.) fixat dinainte la o sumă globală și invariabilă; în paușal. ( fr. forfaitaire)
forfetá vb., ind. prez. 3 sg. forfeteáză
forfetár adj. m., pl. forfetári; f. sg. forfetáră, pl. forfetáre