FONOMIMÍE, s. f. Descriere a sunetelor vorbirii prin gesturi (la surdomuți). – Din it. fonomimia.
FONOMIMÍE s.f. Reprezentare a sunetelor vorbirii (fonemelor) cu gesturi (folosită mai ales la comunicarea între surdomuți). [Gen. -iei. / cf. it. fonomimia gr. phone – sunet, mimos – imitator]
FONOMIMÍE s. f. reprezentare a sunetelor vorbirii (fonemelor) cu gesturi (între surdomuți). ( it. fonomimia)
fonomimíe s. f., g.-d. art. fonomimíei