FLORICEÁ, -ÍCĂ, floricele, s. f. 1. Diminutiv al lui floare (I 1); florișoară. 2. (La pl.; și în sintagmele floricele boabe sau floricele de porumb) Boabe de porumb prăjite, umflate și crăpate, care seamănă cu niște flori mici albe; cocoșei, cocoși. – Floare + suf. -icea, -icică.
FLORICÉLE s. pl. (pop.) cocoșei (pl.), cocoși (pl.), (prin nord-vestul Olt. și sudul Transilv.) puiculiță. (Mănâncă ~.)
FLORICICĂ-DE-LEÁC s. v. piciorul-cocoșului.
floricéle s.f. pl. (pop.) boabe de porumb coapte și sărate.
floriceá/floricícă s. f., g.-d. art. floricélei; pl. floricéle