FLEÁNCĂ s. f. (Fam.; depr.) Gură (ca organ al vorbirii). ◊ Expr. Tine-ți (sau închide-ți, tacă-ți) fleanca! = taci! nu mai vorbi fără socoteală! [Var.: fleoáncă, fleoárcă s. f.] – Et. nec.
FLEÁNCĂ f. fam. depr.: Tacă-ți (sau închide-ți, ține-ți) ~a! Taci! închide gura! /Orig. nec.FLEÁNCĂ s. v. gură.fleáncă (fleoáncă), s.f. (pop. și fam.) 1. gură; gură-rea. 2. (reg.) femeie proastă, îmbrăcată neîngrijit.fleáncă s. f.