FLANCÁRE, flancări, s. f. Acțiunea de a flanca și rezultatul ei; încadrare pe flancuri. – V. flanca.FLANCÁRE s.f. Acțiunea de a flanca și rezultatul ei; încadrare pe flancuri. [ flanca].flancáre s. f., g.-d. art. flancării; pl. flancăriFLANCÁ, flanchez, vb. I. Tranz. 1. A apăra, a sprijini, a proteja flancul unei unități militare; a ataca dintr-o parte. ♦ Fig. A însoți pe cineva (pentru a-l păzi). 2. (Despre un grup de clădiri) A mărgini de o parte și de alta. – Din fr. flanquer.A FLANCA ~chéz tranz. 1) (unități militare) A apăra din flanc. 2) fig. (persoane) A însoți, mergând alături. 3) (clădiri, monumente etc.) A mărgini din flancuri. /fr. flanguerFLANCÁ vb. I. tr. 1. A apăra, a susține din flanc. ♦ (Fig.) A însoți pe cineva (pentru a-l păzi). 2. (Despre un grup de clădiri) A mărgini lateral, a mărgini de o parte și de alta. [ fr. flanquer].FLANCÁ vb. tr. 1. a apăra, a susține din flanc. ◊ (fig.) a însoți pe cineva (pentru a-l păzi). ◊ a trage asupra flancului unei (sub)unități dintr-o direcție perpendiculară pe direcția sa de acțiune. 2. (despre un grup de clădiri) a mărgini lateral. ( fr. flanquer
)flancá vb., ind. prez. 1 sg. flanchéz, 3 sg. și pl. flancheáză