FLĂMÂNZÍRE, flămânziri, s. f. Acțiunea de a flămânzi și rezultatul ei. – V. flămânzi.FLĂMÂNZÍRE s. înfometare. (~ unei populații.)flămânzíre s. f., g.-d. art. flămânzírii; pl. flămânzíri FLĂMÂNZÍ, flămânzesc, vb. IV. Intranz. A fi flămând, a sta multă vreme nemâncat, a răbda, a suferi de foame. ♦ Tranz. A ține pe cineva nemâncat. – Din flămând.A FLĂMÂNZÍ ~ésc 1.
intranz. 1) A avea senzația de foame; a fi flămând. 2) A îndura foame. 2. tranz. A face să îndure foame; a ține nehrănit; a înfometa. /Din flămândFLĂMÂNZÍ vb. a înfometa. (A ~ pe cineva.)flămânzí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flămânzésc, imperf. 3 sg. flămânzeá; conj. prez. 3 sg. și pl. flămânzeáscă