FEȘTÍLĂ, feștile, s. f. Fitil (de lumânare, de lampă, de opaiț); p. ext. lumânare. – Din sl. svĕštilo.
FEȘTÍLĂ s. v. fitil.
feștílă (feștíle), s. f. – Fitl de lampă. Sl. svĕštilo (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Miklosich, Lexicon, 832; Cihac, II, 108; Conev 62), cf. cr. svĕštilo „fitil”.
feștílă s. f., g.-d. art. feștílei; pl. feștíle
FEȘTÍLĂ ~e f. 1) Deșeu de cânepă rămas în ragilă; câlți. 2) Fir gros tors din astfel de deșeuri. 3) Fitil de lumânare sau de opaiț. 4) rar Obiect cilindric, făcut din ceară, stearină sau parafină, având la mijloc un fitil, care, fiind aprins, răspândește lumină; lumânare. /sl. svĕštilo