FERMITÁTE s. f. Însușirea de a fi ferm, starea a ceea ce este ferm; stabilitate; hotărâre neclintită, tărie morală, statornicie. – Ferm + suf. -itate (după fr. fermeté).
FERMITÁTE f. 1) Caracter ferm. 2) Siguranță în acțiuni; hotărâre; decizie. [Art. fermitatea; G.-D. fermității] /ferm + suf. ~itate
FERMITÁTE s.f. Hotărâre neclintită, statornicie. [ ferm + -itate. / cf. fr. fermeté].
FERMITÁTE s. f. caracter ferm; hotărâre neclintită, statornicie. (după fr. fermeté)
FERMITÁTE s. 1. v. hotărâre. 2. hotărâre, siguranță. (Vocea lui căpătase mai multă ~.) 3. putere, tărie. (N-a avut ~ să suporte.)
fermitáte s. f., g.-d. art. fermității