FERMENTÁȚIE, fermentații, s. f. Proces de transformare, de descompunere, de alterare a substanțelor organice sub acțiunea fermenților produși de microorganisme; fermentare. ♦ Substanță fermentată. – Din fr. fermentation, lat. fermentatio.
FERMENTÁȚIE s.f. Fermentare; transformare chimică a materiei organice în noi substanțe sub influența fermenților. ♦ Substanță fermentată. [Gen. -iei, var. fermentațiune s.f. / cf. fr. fermentation, lat. fermentatio].
FERMENTÁȚIE s. f. proces biochimic de transformare a materiei organice în noi substanțe, sub influența fermenților. ◊ substanță fermentată. ( fr. fermentation, lat. fermentatio)
FERMENTÁȚIE s. 1. fermentare. (Procesul de ~.) 2. fermentare, (pop.) dospire. (~ unei substanțe.)
fermentáție s. f. (sil. -ți-e), art. fermentáția (sil. -ți-a), g.-d. art. fermentáției; pl. fermentáții, art. fermentáțiile (sil. -ți-i-)
FERMENTÁȚIE ~i f. Proces de descompunere a unor substanțe organice sub acțiunea fermenților și de transformare a lor în alte substanțe. [Art. fermentația; G.-D. fermentației; Sil. -ți-e] /fr. fermentation, lat. fermentatio, ~onis