FELÍE, felii, s. f. Bucată (cu suprafața plană) tăiată dintr-un întreg (de obicei dintr-un aliment). – Din ngr. feli.felíe (felíi), s. f. – Bucată tăiată dintr-un întreg. – Mr., megl. filie. Ngr. φελλί, din lat. offella (Meyer, Neugr. St., IV, 69; REW 6042; Vasmer, Gr., 59; Gáldi 188), cf. bg. filija, sb. felija (Romanski 103; cf. Miklosich, Fremdw., 87). Sec. XVIII. – Der. feliuță, s. f. (felie mică; ferigă, Aspidium filix), probabil prin confuzie cu felie
și în loc de *feriuță, cf. ferigă; înfelia, vb. (a tăia în felii).felíe s. f., art. felía, g.-d. art. felíei; pl. felíi, art. felíileFELÍE ~i f. Bucată (subțire) tăiată dintr-un aliment. ~ de pâine. [Art. felia; G.-D. feliei; Sil. -li-e] /ngr. felifeliá (a ~) (a tăia felii) (-li-a) vb., ind. prez. 3 feliáză, 1 pl. feliém (-li-em); conj. prez. 3 să feliéze; ger. feliínd (-li-ind)