FEDELÉȘ, fedeleșuri, s. n. Butoiaș mic, de forme diferite, în care țăranii își țin apa când lucrează la câmp. ◊ Expr. (Adverbial) A lega fedeleș = a lega strâns și bine ca să nu poată scăpa; a lega cobză. [Acc. și: fédeleș. – Pl. și: fedeleșe] – Din magh. fedeles.
fedeléș, fedeléșe și fedeléșuri, s.n. (reg.) 1. vas pentru transportul bucatelor la câmp; botă. 2. butoiaș în care țăranii își duc apa la câmp. 3. petrecere a băieților și fetelor din sat în sâmbăta nunții tinerilor. 4. nume de joc țărănesc.
fedeléș (-șe), s. n. – 1. Vas acoperit. – 2. Ploscă. – 3. Dans popular care se dansează în ajunul nunții. Mag. fedeles „cu capac”, de la fedel „cuvertură” (DAR; Gáldi, Dict., 89). Cihac, II, 497, îl punea greșit în legătură cu vadră, prin intermediul mag. veder. – Der. fedeleși, vb. (Arg., a lega strîns, a lega de mîini). – Din mag. fedo provine fedeu, s. n. (Trans., capac).
fedeléș s. n., pl. fedeléșuri/fedeléșe
FEDELÉȘ ~uri n. Butoi mic prevăzut cu o toartă, în care se transportă sau se păstrează apă ori vin. ◊ A lega ~ a lega strâns. /ung. fedeles