FÂȘIÍ vb. IV v. fâșâi.
FÂȘÍE, fâșii, s. f. 1. Bucată lungă și îngustă (de material textil, de piele etc.), tăiată sau ruptă dintr-o bucată mai mare. 2. Suprafață lungă și îngustă de teren. [Var.: fășíe s. f.] – Fașă + suf. -ie.
FÂȘÍE ~i f. Bucată lungă și îngustă din ceva. ~ de pământ. ~ de lumină. [Art. fâșia; G.-D. fâșiei; Sil. și-e] /fâșă + suf. ~ie
FÂȘÍE s. 1. șuviță, (Mold.) șușăniță. (O ~ de piele.) 2. v. bandă. 3. bucată. 4. v. rază.
fâșíe s. f., art. fâșía, g.-d. art fâșíei; pl. fâșíi, art. fâșíile