FÂNÁȚ, fânațuri, s. n. (Pop.) 1. Fâneață. 2. Fân. [Pl. și: fânațe] – Lat. *fenacium.
FÂNÁȚ s. cositură, fâneață, (Transilv. și Ban.) prat. (Loc de ~.)
fânáț s. n., pl. fânáțuri/fânáțe