EXULTÁ, exúlt, vb. I. Intranz. A simți o mare bucurie, a fi foarte fericit. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exulter, lat. exsultare.
EXULTÁ vb. I. intr. A simți, a manifesta o mare bucurie, a fi extrem de bucuros. [P.i. exúlt. / fr. exulter, cf. lat. exsultare].
EXULTÁ vb. intr. a manifesta o mare bucurie, a fi extrem de fericit. ( fr. exulter, lat. exultare)
EXULTÁ vb. v. radia.
exultá vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. exúlt, 3 sg. și pl. exúltă