EXUBERÁNȚĂ, exuberanțe, s. f. 1. Însușirea de a fi exuberant; manifestare a acestei însușiri; expansivitate. 2. (Rar) Bogăție, belșug, abundență; varietate. – Din fr. exubérance, lat. exuberantia.EXUBERÁNȚĂ f. 1) Comportament care se manifestă prin numeroase demonstrații exterioare. 2) Abundență excesivă; supraabundență. /fr. exubérance, lat. exuberantiaEXUBERÁNȚĂ s.f.
1. Înflăcărare, vioiciune nemărginită, nemăsurată; euforie. 2. Bogăție, belșug, varietate. [Cf. fr. exubérance, lat. exuberantia].EXUBERÁNȚĂ s. f. 1. însușirea de a fi exuberant; manifestare exuberantă. 2. bogăție, varietate. ( fr. exubérance, lat. exuberantia)EXUBERÁNȚĂ s. expansivitate. (~ unui tânăr.)exuberánță s. f., g. -d. art. exuberánței; pl. exuberánțe