EXPLICITÁ vb. I. tr. A da un caracter explicit, a clarifica. [ fr. expliciter].
EXPLICITÁ vb. tr. a face explicit, a clarifica. ( fr. expliciter)
explicitá vb., ind. prez. 1 sg. explicitéz, 3 sg. și pl. expliciteáză
EXPLICÍT, -Ă, expliciți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este exprimat limpede; deslușit, lămurit, clar. ♦ (Despre o funcție matematică) Care este egal cu o anumită expresie ce conține numai variabile independente. – Din fr. explicite, lat. explicitus.
EXPLICÍT ~tă (~ți, ~te) 1) și adverbial (despre vorbe, idei, gânduri etc.) Care este exprimat clar și nu lasă nici un dubiu. 2) (despre persoane) Care se exprimă clar și fără echivocuri. /fr. explicite, lat. explicitus
EXPLICÍT, -Ă adj. (adesea adv.) Exprimat limpede; deslușit, lămurit, clar. ♦ (Mat.; despre funcții) Care este egal cu o anumită expresie ce conține numai variabile independente. [ fr. explicite].
EXPLICÍT s.n. Notă, însemnare la sfârșitul manuscriselor antice și medievale, în care se menționează titlul și autorul lucrării, precum și alte informații în legătură cu manuscrisul respectiv. [Pl. -te, -turi. / lat. t. explicit lat. explicitus est liber – cartea s-a terminat].
EXPLICÍT, -Ă adj. 1. (și adv.) exprimat limpede; deslușit, lămurit, clar. 2. (mat.; despre relația dintre variabile) care definește o funcție. ( fr. explicite, lat. explicitus)
EXPLICÍT adj., adv. 1. adj. v. clar. 2. adv. v. clar.
Explicit ≠ implicit
explicít adj. m., pl. explicíți; f. sg. explicítă, pl. explicíte