EXPERTIZÁRE, expertizări, s. f. Acțiunea de a expertiza. – V. expertiza.
EXPERTIZÁRE s.f. (Rar) Acțiunea de a expertiza. [ expertiza].
expertizáre s. f., pl. expertizări
EXPERTIZÁ, expertizez, vb. I. Tranz. A supune expertizei. – Expertiză + suf. -iza.
A EXPERTIZÁ ~éz tranz. A supune expertizei. /expertiză + suf. ~iza
EXPERTIZÁ vb. I. tr. (Rar) A face o expertiză. [ fr. expertiser].
EXPERTIZÁ vb. tr. a supune unei expertize. ( fr. expertiser)
expertizá vb., ind. prez. 1 sg. expertizéz, 3 sg. și pl. expertizeáză