EXCLUSÍV, -Ă, exclusivi, -e, adj., adv. 1. Adj. (Despre noțiuni abstracte) Care se exclude unul pe altul, care este incompatibil cu altceva. ♦ Care se referă, se limitează la un singur lucru. Pasiune exclusivă pentru șah. 2. Adv. Cu excluderea oricăror altor posibilități, exceptând. ♦ Numai (și numai). ♦ În afară de… Până la 1 aprilie exclusiv. – Din fr. exclusif, lat. exclusivus.EXCLUSÍV, -Ă adj. Care se exclude unul pe altul. ♦ Referitor la un singur lucru. // adv. Excluzându-se orice altă posibilitate. ♦ În afară de, exceptând. [Pron. ecs-clu-, var. excluziv, -ă adj. / cf. fr. exclusif].EXCLUSÍV, -Ă I. adj. (despre noțiuni abstracte) care se exclud unul pe altul; incompatibil cu altceva. ◊ referitor la un singur lucru. II. adv. cu excluderea altor posibilități, în afară de. ◊ numai. ( fr. exclusif
, lat. exclusivus)EXCLUSÍV adv. 1. v. numai. 2. v. doar.exclusív adj. m., pl. exclusívi; f. sg. exclusívă, pl. exclusíveEXCLUSÍV1 adv. 1) Excluzând alte alternative; în exclusivitate; numai. 2) rar În afară de; cu excepția; exceptând. /fr. exclusif, lat. exclusivusEXCLUSÍV2 ~ă (~i, ~e) Care exclude orice împărțire; prevăzut numai pentru o singură persoană. Privilegii ~e. 2) Care exclude tot ce este străin sau jenant. 3) (despre lucruri abstracte) Care exclude orice alternativă. /fr. exclusif, lat. exclusivus