EXCLÚS, -Ă, excluși, -se, adj., adv. 1. Adj. (Despre persoane) îndepărtat, eliminat, dat afară, scos dintr-o organizație, dintr-o instituție. 2. Adv. Imposibil, inadmisibil, de neadmis. – V. exclude.
EXCLÚS, -Ă adj. 1. Înlăturat, eliminat, dat afară. 2. Care nu poate exista, inadmisibil. // adv. De neadmis, inadmisibil. [Var. esclus, -ă adj. / exclude].
EXCLÚS, -Ă I. adj. înlăturat, eliminat, dat afară. II. adv. inadmisibil. ( exclude)
EXCLÚS adj., adv. imposibil. (Rezolvarea aceasta este ~.)
EXCLÚDE, exclud, vb. III. Tranz. A înlătura, a da afară, a elimina, a îndepărta, a excepta. ♦ Refl. recipr. (Despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, contrare. – Din lat. excludere.
A EXCLÚDE exclúd tranz. A da afară; a nu admite; a elimina. /lat. excludere
EXCLÚS ~să (~și, ~se) (despre lucruri) Care nu poate avea loc; imposibil. /v. a exclude
EXCLÚDE vb. III. tr. A da afară, a înlătura; a elimina, a nu admite. ♦ (Refl.; despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, nepotrivite, contrare. [Pron. ecs-clu-, p.i. exclúd, var. esclude vb. III. / lat. excludere].
EXCLÚDE vb. I. tr. a da afară, a elimina, a nu admite. II. refl. (despre două elemente) a se respinge ca fiind incompatibile, contrare. ( lat. excluder)
EXCLÚDE vb. a elimina, a îndepărta, a înlătura, a scoate. (A ~ pe cineva dintr-o organizație.)
A exclude ≠ a include
exclúde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exclúd; ger. excluzând; part. exclús