EXCEPȚIONÁ vb. I. tr. (Rar) A face excepție; a excepta. [Pron. ți-o-
. / it. eccezionare].excepționá vb., ind. prez. 3 sg. excepționeázăEXCEPȚIONÁ vb. I. tr. (Rar) A face excepție; a excepta. [Pron. ți-o-
. / it. eccezionare].excepționá vb., ind. prez. 3 sg. excepționeázăThis website uses cookies.