EXALÁȚIE, exalații, s. f. Exalare; abureală. [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhalation, lat. exhalatio.EXALÁȚIE s.f. Degajare, răspândire de vapori, de mirosuri etc.; exalare. [Gen. -iei, var. exalațiune s.f. / cf. fr. exhalation, lat. exhalatio].EXALÁȚIE s. f. exalare. ( fr. exhalation, lat. exhalatio)EXALÁȚIE s. v. emanație.exaláție s. f. (sil. -ți-e) [x pron. gz], art. exaláția
(sil. -ți-a), g.-d. art. exaláției; pl. exaláții, art. exaláțiile (sil. ți-i-)