EVAPORÁ, evápor, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) transforma (un lichid) în vapori; a (se) vaporiza. ♦ A (se) transforma în vapori numai la suprafață, la temperaturi inferioare temperaturii sale de fierbere. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se face nevăzut; a dispărea. [Prez. ind. și: evaporez] – Din fr. évaporer, lat. evaporare.
EVAPORÁ vb. I. 1. tr., refl. (Despre lichide) A (se) transforma în vapori la o temperatură inferioară temperaturii sale de fierbere. 2. refl. (Fig.) A dispărea, a pieri deodată. [P.i. evápor și -rez, 3,6 eváporă și -rează. / fr. évaporer, it., lat. evaporare].
EVAPORÁ vb. I. tr., refl. (despre lichide) a (se) transforma în vapori. II. refl. (fig.) a dispărea, a pieri deodată. ( fr. évaporer, lat. evaporare)
EVAPORÁ vb. (FIZ.) a (se) vaporiza, a (se) volatiliza. (Lichidul s-a ~.)
EVAPORÁ vb. v. dispărea, pieri.
evaporá vb., ind. prez. 1 sg. evápor/evaporéz, 3 sg. și pl. eváporă/evaporeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. evápore/evaporéze
A EVAPORÁ evápor A face să se evapore; a vaporiza. [Și evaporez] /fr. évaporer, lat. evaporare
A SE EVAPORÁ mă evápor intranz. 1) (despre lichide) A se transforma în vapori; a trece din stare lichidă în stare gazoasă; a se vaporiza. 2) fig. fam. (despre persoane) A se face nevăzut; a înceta să mai fie în câmpul vizual; a dispărea; a pieri; a se eclipsa. [Și evaporez] /fr. évaporer, lat. evaporare