EVANGHÉLIE, evanghelii, s. f. Parte a Bibliei, recunoscută numai de creștini, care cuprinde viața și învățătura lui Cristos. ♦ Evangheliar. ◊ Expr. Literă (sau cuvânt) de evanghelie = lucru absolut sigur, mai presus de îndoială. A-și băga (sau vârî) capul (sănătos sau teafăr, zdravăn etc.) sub evanghelie = a-și cauza singur neplăceri, încurcături. ♦ Fiecare dintre capitolele din acestă carte, care se citesc în timpul serviciului religios creștin. [Var.: (pop.) vanghélie s. f.] – Din sl. evangelije.EVANGHÉLIE s. (BIS.) evangheliar, tetraevanghel, tetraevangheliar.evanghélie (evanghélii), s. f. – Parte a Bibliei care cuprinde viața și învățătura lui Cristos. – Var. (pop.) vanghelie. Mr.
ving’el’u. Ngr. εύαγγέλιον. Sec. XVI (Murnu 23). – Der. evangelic (var. înv. evanghelic), adj., din fr.; evang(h)elist, s. m.; evang(h)eliar, s. n.; evang(h)eliza, vb.; tetra(e)vanghel, s. n. (evangheliar), din gr. τετραευαγγέλιον.evanghélie s. f. (sil. -li-e), art. evanghélia (sil. -li-a), g.-d. art. evanghéliei; pl. evanghélii, art. evanghéliile (sil. -li-i-)Evanghélie (parte a Noului Testament) s. pr. f. (sil. -li-e)EVANGHÉLIE ~i f. 1) Parte a Bibliei, recunoscută numai de creștini, care cuprinde faptele și învățătura lui Isus Hristos. 2) Pasaj biblic care se citește sau se cântă în timpul slujbei religioase creștine. 3) glumeț Lucrare care cuprinde principiile fundamentale ale unei doctrine. [G.-D. evangheliei] /sl. evanghelije