EVALUÁRE, evaluări, s. f. Acțiunea de a evalua și rezultatul ei; socoteală, calcul; apreciere, prețuire. [Pr.: -lu-a] – V. evalua.
EVALUÁRE s.f. Acțiunea de a evalua și rezultatul ei; prețuire. [ evalua].
EVALUÁRE s. 1. apreciere, calcul, calculare, estimare, estimație, măsurare, prețuire, socotire, (reg.) prețuială, (înv.) prețăluire. (~ valorii unui obiect.) 2. estimare, estimație, (fig.) bilanț, socoteală. (O sumară ~ ne arată că …)
evaluáre s. f. (sil. -lu-a-), g.-d. art. evaluării (sil. -lu-ă-); pl. evaluări
EVALUÁ, evaluez, vb. I. tranz. 1. A determina, a stabili prețul, valoarea, numărul, cantitatea etc.; a calcula, a socoti. 2. A prețui, a estima. [Pr.: -lu-a] – Din fr. évaluer.
A EVALUÁ ~éz tranz. 1) (bunuri destinate vânzării) A examina calitativ și cantitativ stabilind prețul sau valoarea; a prețui; a aprecia; a estima. 2) (greutatea, durata, măsura, cantitatea, numărul, mărimea unui lucru) A determina cu aproximație. [Sil. -lu-a] /fr. évaluer
EVALUÁ vb. I. tr. A stabili valoarea aproximativă a unui bun, a unui lucru etc.; a prețui, a aprecia, a estima. [Pron. -lu-a, p.i. 3,6 -uează, ger. -uând. / fr. évaluer].
EVALUÁ vb. tr. a stabili valoarea aproximativă a unui bun, a unui lucru etc.; a aprecia, a estima. ( fr. évaluer)
EVALUÁ vb. a aprecia, a calcula, a estima, a măsura, a prețui, a socoti, (livr.) a priza, (înv. și reg.) a prinde, (înv.) a prețălui, a sămălui. (A ~ valoarea unui obiect.)
evaluá vb. (sil. -lu-a), ind. prez. 1 sg. evaluéz, 3 sg. și pl. evalueáză, 1 pl. evaluăm (sil. –lu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. evaluéze (sil. -lu-e-); ger. evaluând (sil. -lu-ând)