ETERNIZÁT, -Ă, eternizați, -te, adj. Care a devenit etern. – V. eterniza.
ETERNIZÁ, eternizez, vb. I. Tranz. A face să dureze fără sfârșit, să dăinuiască veșnic, să rămână în amintirea posterității. – Din fr. éterniser.
A ETERNIZÁ ~éz tranz. A face să devină etern; a înveșnici. /fr. éterniser
ETERNIZÁ vb. I. 1. tr. A face să dureze la infinit. 2. refl. A rămâne în amintire pentru posteritate. [Cf. fr. éterniser].
ETERNIZÁ vb. I. tr. a face să dureze la infinit. II. refl. a rămâne pentru posteritate. ( fr. éterniser)
ETERNIZÁ vb. v. imortaliza.
eternizá vb., ind. prez. 1 sg. eternizéz, 3 sg. și pl. eternizeáză