ESENȚIALITÁTE s. f. (Livr.) Parte esențială; caracter esențial. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. essentialité.
ESENȚIALITÁTE s.f. (Rar) Parte esențială, caracter esențial. [Pron. -ți-a-. / cf. it. essenzialità].
ESENȚIALITÁTE s. f. natura internă, profundă, permanentă a lucrurilor. ◊ caracter esențial. ( fr. essentialité)
ESENȚIALITÁTE s. (rar) substanțialitate. (~ unui fenomen.)
esențialitáte s. f., g.-d. art. esențialității