EȘAFÓD, eșafoduri, s. n. Platformă construită în evul mediu în piețe publice, pe care erau executați condamnații la moarte; p. ext. condamnare la moarte, mai ales prin tăierea capului. [Pl. și: eșafoáde] – Din fr. échafaud.
EȘAFÓD s.n. Platformă ridicată într-o piață publică pentru execuția în unele țări a condamnaților la moarte; (p. ext.) condamnare la moarte (mai ales prin tăierea capului). [Pl. -oduri, -oade. / fr. échafaud].
EȘAFÓD s. n. platformă ridicată într-o piață publică pentru execuția condamnaților la moarte în unele țări; (p. ext.) condamnare la moarte (prin tăierea capului). ( fr. échafaud)
EȘAFÓD, eșafoduri, s.n. (În evul mediu) Platformă în piețele publice, pe care erau executați condamnații la moarte.
EȘAFÓD s. (înv.) palc, scafald, schelă. (~ pentru condamnații la moarte.)
eșafód (-duri), s. n. – Platformă pe care erau executați condamnații la moarte. Fr. échafaud. – Der. eșafoda, vb. (a construi, a combina), din fr. échafaudar; eșafodaj, s. n., din fr. échafaudage.
eșafód s. n., pl. eșafóduri/eșafoáde