ERIJÁ, erijez, vb. I. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „în”) A-și atribui fără nici un drept o situație, un rol care conferă autoritate, a se da drept…, a voi să treacă drept… – Din fr. ériger.
ERIJÁ vb. I. refl. A-și aroga ilegal o autoritate, un rol etc., a se da drept… [P.i. 3,6 -jează, ger. -jind. / fr. ériger, cf. it., lat. erigere – a înălța].
ERIJÁ vb. refl. a-și aroga ilegal o autoritate, un rol, a se da drept… ( fr. ériger)
erijá (erijéz, eriját), vb. – A ridica, a înălța. – Var. (înv.) erige. Fr. ériger. Pentru var. cf. dubletele corija-corije, dirija-dirije, etc.
erijá vb., ind. prez. 1 sg. erijéz, 3 sg. și pl. erijeáză, 1 pl. erijăm; conj. prez. 3 sg. și pl. erijéze; ger. erijând
A SE ERIJÁ mă ~éz intranz. A-și atribui fără nici un drept un rol sau o situație care conferă autoritate. ~ în rol moralist. /fr. ériger