ENUCLEÁRE, enucleări, s. f. Extirpare a unei formații organice circumscrise sau a unei tumori prin izolare de țesuturile înconjurătoare; enucleație. [Pr.: -cle-a-] – Cf. fr. énucléer.
ENUCLEÁRE s.f. Acțiunea de a enuclea; enucleație. ♦ Extirpare a unui organ (de obicei a unui ochi), a unei tumori prin separare de țesuturile învecinate. [ enuclea].
ENUCLEÁRE s. (MED.) enucleație. (~ unei tumori.)
enucleáre s. f. (sil. -cle-a-), g.-d. art. enucleării (sil. -cle-ă-); pl. enucleări
ENUCLEÁ vb. I. tr. (Liv.) 1. A explica, a lămuri o anumită chestiune. 2. (Med.) A face, a executa o enucleație. [Pron. -cle-a, p.i. -cleez, 3,6 -cleează. / cf. it., lat. enucleare].
ENUCLEÁ vb. tr. a extirpa un organ (ochi), o tumoare prin separare de țesuturile învecinate. ◊ (biol.) a îndepărta experimental nucleul. ( lat. enucleare)
enucleá vb. (sil. -cle-a-), ind. prez. 1 sg. enucleéz, 3 sg. și pl. enucleeáză (sil. -cle-ea-)