EMISÍV, -Ă, emisivi, -e, adj. Referitor la emisiune; care are proprietatea de a emite (radiații, lumină); emițător (1). – Din fr. émissif.
EMISÍV, -Ă adj. Referitor la emisie; care are proprietatea de a emite (radiații, lumină); emițător. [ fr. émissif].
EMISÍV, -Ă adj. emițător. ( fr. émissif)
EMISÍV adj. v. emițător, transmițător.
emisív adj. m., pl. emisívi; f. sg. emisívă, pl. emisíve