EMISÁR, (I) emisari, s. m., (II) emisare, s. n. I. S. m. Trimis al unei organizații politice sau al unui stat, cu o misiune (secretă); p. gener. persoană trimisă undeva cu o misiune oarecare. II. S. n. 1. Apă care colectează apele murdare provenite de la întreprinderi, așezări umane etc., vărsându-le apoi într-o apă mai mare. 2. Curs de apă permanent care drenează surplusul de apă dintr-un bazin lacustru. – Din fr. émissaire.
EMISÁR s.m. Trimis al unui stat, însărcinat cu o misiune specială, secretă; (p. ext.) însărcinat cu o misiune oarecare. [Cf. fr. émissaire, lat. emissarius].
EMISÁR s.n. 1. Canal sau conductă pentru îndepărtarea apelor dintr-un bazin, dintr-un lac. 2. Limbă de gheață scursă dintr-o calotă glaciară sau dintr-un ghețar. [ fr. émissaire].
EMISÁR1 s. m. trimis, însărcinat cu o misiune (specială); sol. ( fr. émissaire, lat. emissarius)
EMISÁR2 s. n. 1. colector (1) pentru evacuarea apelor în exces de pe terenurile desecate sau irigate, ori a apelor reziduale. 2. limbă de gheață scursă dintr-o calotă glaciară sau dintr-un ghețar. ( fr. émissaire)
EMISÁR s. v. delegat.
emisár (persoană) s. m., pl. emisári
emisár (apă) s. n., pl. emisáre
EMISÁR1 ~i m. 1) Persoană care are o misiune secretă (neoficială) în altă țară. 2) Per-soană trimisă special pentru a aduce la îndeplinire o însărcinare dată de o instituție sau de o organizație. /fr. émissaire, lat. emissarius
EMISÁR2 ~e n. Bazin sau canal unde se colectează apele murdare, provenite de la întreprinderi industriale sau din centre populate. /fr. émissaire, lat. emissarius