EMIGRÁȚIE, emigrații, s. f. 1. Situația în care se găsește o persoană emigrată. 2. Timpul cât cineva este emigrat. 3. Totalitatea persoanelor emigrate din aceeași țară, în același loc, într-o anumită epocă. 4. (Rar) Emigrare. [Var.: emigrațiúne s. f.] – Din fr. émigration, lat. emigratio, -onis.
EMIGRÁȚIE s.f. 1. Situație, stare a celui care a emigrat. 2. Timpul cât cineva emigrează. 3. Totalitatea persoanelor emigrate într-o anumită perioadă din aceeași țară. [Gen. -iei, var. emigrațiune s.f. / cf. fr. émigration, it. emigrazione].
EMIGRÁȚIE s. f. 1. emigrare, expatriere. 2. situație, stare a celui emigrat. 3. timpul cât cineva emigrează. 4. totalitatea persoanelor emigrate într-o anumită perioadă din aceeași țară. ( fr. émigration, lat. emigratio)
emigráție (expatriere, totalitatea expatriaților) (-mi-gra-ți-e) s. f., art. emigráția (-ți-a), g.-d. art. emigráției; pl. emigráții, art. emigráțiile (-ți-i-)
EMIGRÁȚIE s. v. emigrare.
emigráție s. f. (sil. -gra-ți-e), art. emigráția (sil. -ți-a), g.-d. art. emigráției; pl. emigráții, art. emigráțiile (sil. -ți-i-)
EMIGRÁȚIE ~i f. 1) Situație a celui ce emigrează. 2) Durata situației de emigrant. 3) Totalitate a persoanelor emigrate dintr-o țară în alta într-o anumită perioadă de timp. [G.-D. emigrației; Sil. -mi-gra-ți-e] /fr. émigration, lat. emigratio,~onis