ELEGÍE, elegii, s. f. 1. Specie a poeziei lirice în care sunt exprimate sentimente de melancolie, de tristețe, de jale; p. ext. plângere, jeluire. 2. Compoziție muzicală cu caracter melancolic, trist. – Din fr. élégie, lat. elegia.
ELEGÍE s.f. 1. Poezie lirică cu caracter trist sau duios. ♦ (Fig.) Tristețe; jale, jeluire. 2. Compoziție muzicală cu caracter melancolic. [Gen. -iei. / fr. élégie, it., lat. elegia, gr. elegeia – cântec trist].
ELEGÍE s. f. 1. poezie lirică în care domină sentimentul de melancolie; (p. ext.) plângere, jeluire. 2. piesă vocală sau instrumentală cu caracter melancolic, trist, nostalgic. ( fr. élégie, lat. elegia, gr. elegeia)
elegíe s. f., art. elegía, g.-d. art. elegíei; pl. elegíi, art. elegíile
ELEGÍE ~i f. 1) Specie a poeziei lirice pătrunsă de tristețe, de jale, de melancolie. 2) Compoziție muzicală cu caracter meditativ și melancolic. [G.-D. elegiei] /fr. élégie, lat. elegia