ELEBÓR, elebori, s. m. Plantă erbacee cu rizomul gros și ramificat, cu flori roșii aplecate în jos; spânz (Helleborus purpurescens). – Din fr. ellébore.
ELEBÓR s.m. Plantă erbacee cu rizomul gros și ramificat, cu flori roșii aplecate în jos; (pop.) spânz. [ fr. ellébore].
ELEBÓR s. m. plantă erbacee cu rizomul gros și ramificat, cu flori roșii; spânz. ( fr. ellébore)
ELEBÓR s. v. spânz.
elebór s. m., pl. elebóri
ELEBÓR ~i m. Plantă erbacee otrăvitoare cu tulpina e****ă, bifurcată, cu frunze lungi și flori aplecate în jos, al cărei rizom este folosit în scopuri medicinale; spânz. /fr. ellébore