ELEÁT, -Ă, eleați, -te, s. m., adj. 1. S. m. Reprezentant al școlii filozofice grecești din Eleea, care susținea unitatea, imobilitatea și imuabilitatea existenței, considerând iluzorie multiplicitatea, mișcarea și devenirea. 2. Adj. Care se referă la reprezentanții școlii din Eleea sau la concepțiile lor. [Pr.: -le-at] – Din fr. éléate.
ELEÁT, -Ă adj. Școală eleată = școală filozofică greacă de tendință idealistă din sec. VI-V î.e.n., ai cărei reprezentanți principali au fost Zenon și Parmenide, care au formulat concepția metafizică după care diversitatea și mișcarea lumii sunt simple iluzii senzoriale, adevărata „existență”, cognoscibilă numai prin rațiune, fiind unică, imobilă, continuă și neschimbătoare. // s.m. și f. Membru, adept al acestei școli. [Pron. e-le-at. / cf. Elea – oraș în Lucania (Italia)].
ELEÁT, -Ă I. adj. școală ~ă = școală filozofică greacă de tendință idealistă ai cărei reprezentanți (Zenon și Parmenide) au formulat concepția metafizică după care diversitatea și mișcarea lumii sunt simple iluzii senzoriale. II. s. m. f. adept al acestei școli. ( fr. éléate)
eleát s. m., adj. m. (sil. -le-at), pl. eleáți, f. sg. eleátă, pl. eleáte