ELABORÁRE, elaborări, s. f. Acțiunea de a elabora și rezultatul ei; lucrare. – V. elabora.ELABORÁRE s.f. Acțiunea de a elabora și rezultatul ei; formulare, lucrare. [ elabora].ELABORÁRE s. 1. v. creare. 2. v. redactare. 3. v. in-ventare. 4. v. emitere.elaboráre s. f., g.-d. art. elaborării; pl. elaborăriELABORÁ, elaborez, vb. I. Tranz. 1. A realiza, a da o formă definitivă unei idei, unei doctrine, unui text de lege etc.; a alcătui1, a întocmi; p. ext. a redacta. 2. A efectua operațiile necesare pentru extragerea de metale din minereuri sau pentru obținerea unor aliaje în stare topită în vederea turnării lor. – Din fr. élaborer, lat. elaborare.A ELABORÁ ~éz tranz. 1) (planuri, idei, texte, opere etc.) A face să ia ființă și să capete formă definitivă; a alcătui; a întocmi. 2) (legi, decrete)
A pune în vigoare în mod oficial; a emite. 3) (aliaje, oțel) A obține ca urmare a efectuării unor operații speciale. /fr. élaborer, lat. elaborareELABORÁ vb. I. tr. 1. A formula, a da o formă definitivă unei idei, unui text, unei opere etc.; a crea. 2. A prepara, a lucra; a face anumite modificări. [ fr. élaborer, it., lat. elaborare].ELABORÁ vb. tr. 1. a crea, a redacta o operă, un text etc. 2. a efectua operațiile necesare pentru obținerea unui metal, a unui aliaj. ( fr. élaborer, lat. elaborare)ELABORÁ vb. 1. v. crea. 2. v. redacta. 3. v. inventa. 4. v. emite.elaborá vb., ind. prez. 1 sg. elaboréz, 3 sg. și pl. elaboreáză