EGUMENÍE s. f. Funcția de egumen; timpul cât cineva îndeplinește această funcție; stăreție. – Egumen + suf. -ie.EGUMENÍE f. 1) Funcție de egumen. 2) Perioadă de timp în care un egumen își deține funcția; stărețenie. 3) Sediu al egumenului; stărețenie. /egumen
+ suf. ~ieEGUMENÍE s. (BIS.) stăreție. (În timpul ~ lui.)egumeníe s. f., art. egumenía, g.-d. egumeníi, art. egumeníei