EGALÁ, egalez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A face să fie sau a fi la fel cu altul într-o anumită privință; a face să devină sau a deveni egal. ♦ Tranz. (Sport) A obține același număr de puncte cu altcineva. – Din fr. égaler.
EGALÁ vb. I. 1. tr., refl. A face sau a deveni egal; a fi sau a face să fie (aproape) la fel cu altul în anumite privințe. 2. tr. (Sport) A atinge același număr de puncte cu altcineva. [ fr. égaler].
EGALÁ vb. I. tr., refl. a face, a deveni egal; a fi sau a face să fie la fel cu altul în anumite privințe. II. tr. (sport) a atinge același număr de puncte cu altcineva. ( fr. égaler)
EGALÁ vb. 1. v. egaliza. 2. a ajunge. (L-a ~ la scor.)
egalá vb., ind. prez. 1 sg. egaléz, 3 sg. și pl. egaleáză
EGÁL, -Ă, egali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial și substantivat) Care este la fel cu altul într-o anumită privință; (despre cetățeni, națiuni etc.) care au aceleași drepturi și aceleași îndatoriri. ◊ Fără egal = excepțional, neasemuit, neîntrecut. ◊ Expr. A trata (pe cineva sau ceva) de la egal la egal = a se comporta într-o împrejurare dată ca fiind în aceeași situație, pe aceeași treaptă cu partenerul său; a duce tratative cu cineva în condiții de egalitate (2). (Sport) A fi egal = a avea același număr de puncte. 2. (Mat.) Care are aceeași valoare în aceeași unitate de măsură. ◊ Semn egal (și substantivat, n.) = semn grafic format din două liniuțe paralele așezate orizontal între două expresii, care exprimă o egalitate. ♦ (Despre figuri geometrice) Care coincide, prin suprapunere, cu o altă figură. 3. (Despre obiecte, fenomene sau ființe, comparate cu ele însele sub diverse aspecte, stări) Neschimbat, statornic; uniform, invariabil; monoton. ◊ Expr. (Adverbial) A-i fi (cuiva) egal – a-i conveni în aceeași măsură și o alternativă și cealaltă; a-i fi indiferent. – Din fr. égal.
A EGALÁ1 ~éz tranz. 1) A face să fie egal. 2) (suprafețe, terenuri) A face să devină neted; a netezi; a îndrepta; a nivela; a aplana. /fr. égaler
A EGALÁ2 ~éz intranz. sport A face scor egal cu adversarul. /fr. égaler
A SE EGALÁ mă ~éz intranz. A deveni egal (sub aspect calitativ sau cantitativ). /fr. égaler
EGÁL1 adv. În aceeași măsură; deopotrivă; la fel. A împărți ~. ◊ A-i fi (cuiva) ~ a-i fi (cuiva) indiferent. /fr. égal
EGÁL2 ~ă (~i, ~e) 1) Care este la fel cu altul sau cu altcineva în ceea ce privește anumiți parametri (cantitate, dimensiuni, calitate, valoare etc.). 2) (despre persoane, state) Care are aceleași drepturi și îndatoriri; de același rang. ◊ Fără ~ care nu are asemănare; fără seamăn; inegalabil. 3) Care rămâne neschimbat în permanență; constant. /fr. égal
EGÁL, -Ă adj. 1. La fel, asemenea (ca natură, fel, cantitate etc.). ♦ Uniform. 2. (Geom.; despre figuri) Care se suprapune exact. 3. (Despre oameni; și s.m.) Care este de același rang, de aceeași valoare. [ fr. égal, cf. lat. aequalis].
EGÁL, -Ă I. adj. 1. la fel, asemenea. ◊ uniform. 2. (despre expresii matematice) care are aceeași valoare cu o altă expresie sau cu un număr dat. ◊ (despre mulțimi) format din aceleași elemente. ◊ (despre figuri geometrice) care se suprapun exact. 4. (despre oameni; și s. m.) de același rang, de aceeași valoare. II. s. n. semn (=) care exprimă o egalitate. ( fr. égal)
EGÁL adj., s. 1. adj. deopotrivă, identic. (Persoane ~ în înălțime.) 2. s. v. seamăn.
Egal ≠ inegal, neegal
egál (egálă), adj. – Care este la fel cu altul. Fr. égal. – Der. (din fr.) egala, vb.; egalitar, adj.; egalabil, adj.; egalitate, s. f.; egaliza, vb.; egalizator, adj.; inegal, adj.; neegal, adj.
egál adj. m., pl. egáli; f. sg. egálă, pl. egále