EDITÁRE, editări, s. f. Faptul de a edita, – V. edita.EDITÁRE s.f. Acțiunea de a edita și rezultatul ei: publicare. [ edita].EDITÁRE s. v. publicare.editáre s. f., g.-d. art. editării; pl. edităriEDITÁ, editez, vb. I. Tranz. 1. A efectua lucrările de tipărire și de răspândire a unei cărți sau a unei publicații. 2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. – Din fr. éditer.A EDITÁ ~éz tranz. 1) (cărți, reviste, broșuri, articole etc.) A face să apară pe calea tiparului; a publica; a tipări. 2) (opere literare sau științifice) A pregăti pentru tipar, înzestrând cu adnotările și comentariile necesare. /fr. éditerEDITÁ vb. I. tr.
A publica o lucrare, o carte, o revistă etc. [ fr. éditer].EDITÁ vb. tr. 1. a publica și a pune în vânzare o lucrare, o carte, o revistă, o emisiune poștală, un disc etc. 2. a stabili pentru publicare un text, pe baza unor cercetări competente. 3. (inform.) a pregăti textual datele unui program, în vederea prelucrării lor la ordinator. ( fr. éditer)EDITÁ vb. v. publica.editá (-téz, -a’t), vb. – A publica. Fr. éditer. – Der. (din fr.) editor, s. m.; editorial, adj.; editură, s. f., cu suf. din corectură, tipăritură, etc.; ediție, s. f.; reediție, s. f.; reedita, vb.; inedit, adj., din fr. inédit.editá vb., ind. prez. 1 sg. editéz, 3 sg. și pl. editeáză