ECHINO- Element prim de compunere savantă cu sensul de „arici”, „cu ghimpi”. [Var. echin-. / fr. echin(o)-, cf. gr. echinos].ECHIN(O)-/ECHINI- elem. „arici”, „cu ghimpi”. ( fr. échin/o/-, echini-, cf. lat. echinus, gr. ekhinos)ECHINĂ, echine, s. f. 1. Urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele. 2. Mulură convexă, specifică ordinului doric, situată imediat sub abacă. – Din fr. échine, it. echino.ECHIN- v. echino-.ECHÍN, -Ă adj. De cal. ◊ (Med.) Varus echin = deformație constând în extensiunea forțată a labei piciorului ca urmare a scurtării mușchilor superiori ai gambei. [Var. ecvin, -ă
adj. / fr. équin, cf. lat. equinus equus – cal].ECHÍNĂ s.f. 1. Urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele procesuale. 2. Mulură convexă, specifică ordinului doric, așezată imediat sub abacă. [ fr. échine, it. echino, gr. echinos].ECHÍNĂ s. f. 1. urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele procesuale. 2. mulură convexă în sfert de cerc, situată imediat sub abaca unui capitel doric. 3. ornament al capitelului coloanei ionice; ovă. ( fr. échine)echínă s. f., g.-d. art. echínei; pl. echíne