EBRUITÁRE s.f. (Franțuzism) Acțiunea de a ebruita. [Pron. -bru-i-. / ebruita].
ebruitáre s. f., g.-d. art. ebruitării; pl. ebruitări
EBRUITÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A răspândi, a divulga (un secret, o știre). [Pron. -bru-i-. / fr. ébruiter].
EBRUITÁ vb. tr. a răspândi, a divulga (un secret, o știre). ( fr. ébruiter)
ebruitá vb., ind. prez. 1 sg. ebruitéz, 3 sg. și pl. ebruiteáză