DURIFICÁ, durific, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face (mai) dur1 (1), mai tare. – Din dur1.DURIFICÁ vb. I. tr., refl. A (se) face dur, a (se) întări. [P.i. durífic. / cf. lat. durus – dur, fieri – a deveni].DURIFICÁ vb. tr., refl. a (se) face dur, a (se) întări. ( dur + -ifica)
DURIFICÁ vb. a (se) întări. (A ~ un metal.)durificá vb., ind. prez. 1 sg. durífic, 3 sg. și pl. duríficăA DURIFICÁ durífic tranz. A face să se durifice. /Din durA SE DURIFICÁ mă durífic intranz. A deveni mai dur; a căpăta duritate. /Din dur